Fir Deger

Acum că a mai trecut febra musculară, am spălat hainele de noroi și mi-au ajuns plămânii de la Sucevița, să vă povestesc cum a fost la Fir. Fir Deger a început cu o vreme de primăvară și un răsărit minunat. 

Foarte cald pentru februarie și fără zăpadă, urma să fie un Fir Primavera în loc de Fir Deger.

Ultima oară am alergat la Fir Maraton și de atunci pauză. Știu că nu sunt în formă și totuși  am rămas  la 10 km. M-am înscris la 4km dar, când se părea că nu o să se mai organizeze, m-am mutat la 10km și acolo am rămas. Cică la avansați. Ce caut eu între ei nu știu. Cred că am luat-o razna de tot.

Atmosfera din parcarea Pensiunii Voievod nu se poate descrie. E o veselie generală, un amalgam de suflete unite de alergare. E minunat! Te îndrăgostești pe loc de acești  oameni. Încep să îi recunosc de la celelalte concursuri la care am participat (adică 2 – ha, ha, ha).

Îmi iau chitul și probez softshel-ul. Îmi place la nebunie. Soțului îi iau o șapcă pentru că m-a adus cu mașina. Ajung Andreea și Bogdan. Andreea v-a alerga la 4 km, iar eu cu Bogdan la 10km. Bogdan vrea să scoată 1:30 iar eu vreau să termin cursa. 

Startul e în rampă, așa că alerg pentru poze și film și apoi o iau la pas. Am început lupta cu mine. E bine când nu ai viteză mare deoarece ai timp să admiri natura. E tare frumos aici și miroase a ciuperci! Suntem o mâna de oameni care alergăm  împreună.

Când ceasul mi-a arătat că am alergat 1km tot ce mi-am zis a fost ”Wow! Mai am doar 9 km. Super!”

Cel mai greu pentru mine este primul km. Nu știu de ce, dar până îmi găsesc ritmul am impresia  că primul km nu se mai termină. Așa a fost și acum. La km 3 ne așteptau voluntarii de la Salvați Copiii cu apă și dulciuri. Un pahar de apă e tot ce aveam nevoie.  Începe urcarea unde ne vom lasă plămânii. Așa am fost amenințați de Constantin la  ședința tehnică, înante de încălzire. Și așa a fost. A început brusc și frumos cu o cură de noroi. E prima dată când am simțit cum intră noroiul în  adidași, așa că m-am bucurat de senzație în timp ce urcam dealul. Super! M-am simțit ca un adevărat  alergător. 

  Mi-a trecut repede când am văzut kg de noroi pe care îl căram cu mine. Am renunțat sa mă curaț când am observat că de abia a început mozoleală.  Și a venit Balaurul! 

Ușor, în etape, în curbe fine și cu un final înălțător. Mi-am dat seama de asta când am ajuns  din urmă  20 de oameni care se luptau cu el. Am intrat în vorba cu încă 2 doamne din concurs, ne-am făcut poze deoarece purtam toate 3 tricouri Fir, și încet, am ajuns la Alex și Nicu în vârf. Alex fotografia urgia.  

Și avea gura până la urechi. Nici nu vreau să mă  gândesc ce fețe aveam la urcare. Două lucruri o să îmi aducă aminte de balaur: în căști îmi cânta “Highway to hell” (și mă făcea  să râd) și faptul  că nu mai aveam putere să înjur.

  Și am învins balaurul. M-am rehidratat și am luat-o la vale. Și ghici ce îmi cânta  în căști: “Run to the hills”. Și am început să alerg. Știam că am trecut de jumătatea traseului. Am observant că ceasul a fost pe pauză la urcare și îmi lipseau 2 km de traseu. Asta e, data viitoare. A mai urmat o urcare și apoi o coborâre lunga. Și, bineînțeles, ca de fiecare dată, m-a lovit “domnul pipi”. Aveam un domn în spate și l-am lăsat  să mă depășească  să pot să îmi rezolv problema cum trebuie. 

După asta, alergare până la final. Am trecut linia de sosire fericită, obosită, dar mândră de mine. Și acum, la câteva  zile mai am sentimentul ăsta de victorie. In timp ce mâncăm  sarmale  și cârnaț am realizat că mai puteam 2- 3 dealuri. Cred că era de la sarmale sau de la gura de țuică de la Alex.

A fost frumos! Și știu asta pentru că nu vroiam să plec acasă, nu vroiam să se termine. A venit ploaia și ne-a trimis acasă cu un curcubeu superb. De abia aștept Fir Obscura, unde echipamentul obligatoriu este costumul de baie.

P.S. Mulțumiri organizatorilor pentru un eveniment superb și un traseu fain de tot.

Multe mulțumiri voluntarilor. Nu aveți idee ce mult înseamnă pentru noi faptul că ne încurajați.

Mărgelușa , unul din motivele pentru care alerg este să adun medaliile unice și minunate pe care le faci.  Mulțumesc pentru bucatia de suflet.

Mulțumiri tuturor alergătorilor. Alături de voi simt că pot mai mult. Ne vedem curând!